Ochelarii

 

Sunset_Through_The_Sunglasses.jpg

Un sat din România. Este iarnă, vremea este închisă. Copacii sunt fără frunze, pe stradă sunt urme de zăpadă. O stradă lungă şi aproape pustie.

În faţa unei curţi se joacă nişte fete elasticul iar doi băieţi le trag de păr şi de haine. Se aud ţipete de la fetiţe.

În faţa altei curţi, un beţiv se suie pe gard şi încearcă să rupă o cracă  dintr-un copac. Din curte, o babă îl loveşte cu o nuia şi îi spune să se dea jos.

În altă parte a străzii, nişte băieţi trag de coadă o pisică care miorlăie. Nişte fete ţipă la băieţi să o lase în pace.

La un moment dat, pe stradă întră un cortegiu funerar. Pe o căruţă se află un sicriu. În urma lui, o mână de oameni care jelesc bărbatul care a murit. Toţi sunt îmbrăcaţi în culori închise. O femeie plânge cel mai tare. E nevasta defunctului.

La mijlocul străzii, pe trotuar, stând pe un scaun, este un bătrân care are în mâini Coranul. La gât are o cruce mare de argint pe un lanţ gros. Pe cap are o chipă şi nişte perciuni lungi, creţi. În mâna dreaptă are niste mătănii pe care le mişcă de la o bilă la alta. Din vârful buzelor spune cuvinte neinteligibile.

Cortegiul se apropie de bătrân. Când aproape ajunge în faţa lui, acesta vede în mijlocul străzii o pereche de ochelari. Se ridică cu greu şi se duce şi îi ia de jos. Îi scutură de praf şi îi pune la ochi. În acel moment se schimbă totul. Afară e primăvară, totul e verde, păsărele zboară. Soarele străluceşte, cortegiul funerar se transformă într-un alai de nuntă care trece pe lângă bătrân. Bătrânul dă jos ochelarii şi totul revine la normal. Iar este totul gri, trist.

Pune iar ochelarii şi revine primăvara. Copiii care trăgeau de coadă pisica sunt acum cu ea în braţe şi o mângâie. Fetele care jucau elasticul se joacă acum împreună cu băieţii. Beţivul care era pe gard primeşte de la bătrână nişte crenguţe înflorite şi îi mulţumeşte acesteia.

Dă iar ochelarii jos şi totul devine gri. Cortegiul funerar trecuse de el. Apoi îi vine o idee bătrânului. Se duce, cu greu, la femeia care plângea cel mai tare. Îi dă ochelarii şi îi spune să-i pună la ochi. Aceasta nu vrea. Bătrânul insistă. Aceasta îi pune şi apoi faţa i se luminează.

 

  • Povestea face parte din ciclul „99 de scenarii de scurt metraj”
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s