Crăciunul

Mos Coca Cola

O zi mohorâtă de iarnă. Centrul Bucureştiului, la Universitate. Este înainte de Crăciun şi oraşul aglomerat este împodobit cu ghirlande luminoase. Toată lumea este îmbrăcată în costume de Moş Crăciun. Fiecare om este adâncit în gândurile lui, unul e cu o geantă diplomat şi vorbeşte la telefon, o mamă îşi duce copilul la gradiniţă, un poliţist dirijează intersecţia. Un singur om, un bătrân îmbrăcat normal, strigă cât poate de tare: Eu sunt Moş Crăciun, eu sunt Moş Crăciun! Nimeni nu-l bagă în seamă. Bătrânul are un rucsac pe care îl ţine pe umăr. Obosit de atâta strigat, se duce pe rondul de la Universitate şi se aşază lângă un brad care tronează pe rond. Este supărat pentru că nimeni nu-l bagă în seamă. Din Rucsac scoate o sticlă de Coca Cola. Îi desface capacul, care face un zgomot specific sticlelor cu conţinut acidulat. O lacrimă începe să-i curgă. Toată lumea aude zgomotul făcut de sticla desfăcută şi se opreşte într-un stop cadru. Un copil strigă:  Moş Crăciun, Moş Crăciun! Bătrânul dă să bea din sticlă când, imediat, toată lumea vine spre el strigând: Moş Crăciun, Moş Crăciun! Afară începe să ningă.

Povestea face parte din cartea: 99 de scenarii de scurt metraj

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s